IOHANUS ȘI SCLAVII SĂI – CHIPUL MACHIAVELIC AL FIAREI DE LA COTROCENI. IOHANUS ARUNCĂ PROSOPUL, EȘTI TERMINAT. TE URĂSTE TOATĂ ȚARA: ROMÂNI, MAGHIARI, SAȘI, SECUI, BULGARI, RUȘI, LIPOVENI GRECI ETC. EȘTI O RUȘINE PENTRU EUROPA!

În general un om cu 100 de fețe actionează prin subalterni. În cazul lui Iohanus nu e greu de înțeles cine sunt sclavii care îi execută ordinele: Câțu, Arafat, Muraru și restul care încă nu s-au trezit. Din fericire unii se mai și trezesc, precum Ludovic Orban sau cei din partidul USRPLUS.

Pentru societate păstrează o față falsă și charismatică, masca unui președinte care face afirmații reci și seci, dar pe la spate bestia își urmează interesele și dă comenzi prin interpuși.

Klaus Iohannis, 3 noiembrie 2019, Sibiu: „România normală e țara în care cetățeanul e în centrul preocupărilor statului și instituțiilor statului, nu invers, cum au definit cei care au guvernat în ultimii trei ani. România normală e țara în care școlile sunt sigure, bine dotate, în care orice copil are șansa să se realizeze prin educația pe care o primește. România normală e țara în care cel în suferință găsește ușor un spital modern, bine dotat, cu un personal foarte bine calificat, dedicat meseriei. România normală e țara în care românii se întorc, în care locurile de muncă se creează și nu mai e nimeni obligat să plece.” Nici nu a apucat cerneala să se usuce în pretinsul lui program de țară, că Iohannis a luat fața mulțimii cu alt slogan pentru alde gură cască: „Reconstruim România!”

Cu România normală nu s-a mai întâmplat nimic. A rămas în discursurile prezidențiale și din când este scoasă de la naftalină pentru a fi folosită și la alte evenimente cu protocol ridicat. Exact ca la teatru. Replicile sunt aceleași, doar publicul se schimbă. Pare că nimeni nu-și dă seama că regizorul provincial minte de mai bine de cinci ani și jumătate. Și chiar și atunci când realizează că este dus de nas, românul nu mai are reacții.

Punctul de coacere al mămăligii

Conceptul de „Românie normală” s-a dovedit o utopie. Sau un slogan cu care să mai păcălească niște naivi. Între discurs și realitate diferențele sunt astronomice. La nouă luni de când a explicat sensul cuvintelor, nimic nu s-a schimbat. Nu există schimbări în societate. Politicienii de la putere își văd nestinghiriți de afacerile care le umplu conturile. Cei din opoziție dorm liniștiți, la umbra unei moțiuni pe care o vor depune la un moment dat. Cândva. Nu are importanță când, o să fie, dar să nu-i grăbim, să avem răbdare să găsească prilejul. Ce a ajuns România lui Iohannis? Unii susțin că este teatrul unor schimbări radicale, care vor veni și ele. Tot așa, cândva. Nu cred în ele nici picat cu ceară. Nimeni nu mi-a dat vreun motiv. Și nici vreun semnal. Cred însă că România a ajuns un poligon de încercare. Un poligon unde, înainte de toate, se testează punctul de coacere al mămăligii.

Dictatura Partidului Nepartid

Tot ce se întâmplă acum pare rupt dintr-un scenariu gândit de un psihopat, în care oamenii sunt supuși la experimente. Stăpânii veniți de niciunde vor să vadă cât rezistă nervii supușilor. I-au batjocorit cât au putut de tare, i-au umilit și au încercat pe ei cele mai ticăloase experiențe. Le-au luat în derâdere credința și, dacă au văzut că nimeni nu iese în stradă să-i huiduiască sau să-i ia la pietre, au concluzionat că e loc de mai mult. I-au ținut în case și le-au făcut program de plimbare ca la pușcărie.

Diferența consta în aceea că nu se vedeau gratiile. Le-au pus măști pe față, pretextând că-i apără de un virus. În realitate, le-au creat dependența de supunere, căci botnița nu are alt simbol. La semnalul Partidului Nepartid toată lumea își va pune masca fără să crâcnească, acceptând ideea că e spre binele ei, pentru a fi protejată. Nimeni nu se va întreba de ce o poartă pe gură din moment ce urechile comunică direct în nasofaringe și ochiul este poartă de intrare a virusului. N-am stabilit eu asta, ci niște medici care nu se ocupă de dresatul oamenilor.

Fardată cu forța

Spitalele bine dotate, cu personal care te vindecă doar zâmbindu-ți din priviri, există doar în imaginația zăludă a lui Iohannis și a batalioanelor de aplaudaci. Până să-și schimbe profilul în televiziuni de adulație, niște posturi au apucat, totuși, să prezinte realități revoltătoare. Acum, imaginile acelea cred că nici în arhive nu mai sunt de găsit. Guvernul, până la un punct tăvălit prin țărână pe bună dreptate, a devenit eroul zilei. Face parte tot din planul de testare a capacității românului de a suporta minciuna și bătaia de joc. Nereușitele au primit un plus în față și au devenit succese.

„România normală e țara în care politicienii încurajează independența sistemului judiciar și a judecătorului, nu încearcă să pună acest sistem sub control politic.” Este același Iohannis din noiembrie 2019. Nu poți contesta, are dreptate. Mai ales când Ludovic Orban atrage atenția judecătorilor să judece mai atenți. Evident că nu voia să dea sarcini Justiției, dar să facă, domnule, după cum vrea el. Învățământul? Locurile de muncă create? Deschideți fereastra și priviți pe stradă. Este România normală a lui Iohannis, România care și-a lăsat fața îngropată în farduri. N-a avut cum să se ferească. Au ținut-o de cap și i-au dat cu bidineaua pe obraji.

1. Atac la capacitatea intelectuală a lui Iohannis

– ”În româna oarecum exotică care îl caracterizează și în funcție de capacitățile intelectuale asupra cărora mulți observatori (chiar aliniați politic) se îndoiesc, Klaus Iohannis a dorit probabil să se refere la un proiect de lege privind autonomia (în special fiscală) a Țării Secuilor, situată în centrul României, dar populată de o majoritate covârșitoare de maghiarofoni, majoritatea înzestrați de Viktor Orbán cu pașaport ungar în ultimii zece ani”.

2. Iohannis, ”om al serviciilor secrete”

– ”Dar Klaus Iohannis, considerat un om al „serviciului secret” românesc (probabil cadru) chiar și de către executivi cu propria înclinație politică, nu are nicio legătură cu realitatea situației”.

3. Iohannis știe că presa română e controlată de ”Deep state”

– (Iohannis) ”știe, de asemenea, foarte bine că cea mai mare parte a presei românești este controlată de ”Deep state”-ul românesc – fie prin mijloacele clasice de control al capitalului, bine cunoscute și în Franța, fie prin procesul ceva mai rar din Europa de infiltrare. agenți (cu rang, salariu și uniformă – chiar dacă îl poartă rar) în presă.

– ”Din 1990 (data „refondării” Securității (atenție, nu SRI, în text!, n.n), după câteva luni de semi-clandestinitate), această presă aflată la ordin a agitat „pericolul ungar” de câte ori șefii săi adevărați consideră că este necesar să-și consolideze stăpânirea dictatorială asupra statului român și societatea românească”.

4. Klaus Iohannis are nevoie să abată atenția românilor din cauza rezultatelor slabe în Pandemie – și a acțiunilor poliției

– ”Klaus Iohannis are o mare nevoie de a abate atenția publicului. Întrucât politicile de izolare sunt în general ineficiente, izolarea feroce (probabil cea mai brutală din Europa) impusă de guvernul lui Ludovic Orban a reușit miracolul de a-și submina definitiv popularitatea, fără a împiedica totuși România să depășească cifrele mortalității / milioane de locuitori față de majoritatea țărilor din regiune”.

– „Pentru un astfel de rezultat, Klaus Iohannis, de două luni, pedepsește cu amenzi sume record în Europa concetățenii săi care caută să facă grătar sau să planteze salate în propria lor grădină (!)”,

– „Poliția a bătut în toată țara, cum nici cea a lui Nicolae Ceaușescu nu a îndrăznit de multe ori să facă, a tras focuri de avertizare și chiar a împușcat la rece un psihopat nepericulos”.

– „Pentru un astfel de rezultat, (Iohannis) ruinează una dintre cele mai sărace țări din Europa și împiedică oamenii să își câștige traiul, chiar dacă nu refuză Germaniei și Austriei nimic (…)”.

5. Diaspora îl urăște ca pe Dragnea

– „Cireașa de pe tort:  tocmai miezul dur al electoratului său, alcătuit din migranți sezonieri (autointitulat „diaspora românească”), acum îl urăște la fel de mult pe cât îl ura pe PSD-ul lui Liviu Dragnea în urmă cu puțin timp”.

– „Statul român, drenat financiar (off-shore-ul fiind sport național), desigur nu a reușit să-și îndeplinească așteptările”

– „Ungaria, care și-a închis deja granițele, a oferit, la cererea Bucureștiului, coridoare umanitare care permit acest exod (provenind, în mare parte, din centre de contagiune precum Italia de nord) pentru a-și traversa teritoriul până la granița cu România – și aici putem vedea în ce constă recunoștința lui Klaus Iohannis”.

6. Acești maghiari din Transilvania au votat într-adevăr foarte masiv pentru numitul Klaus Iohannis

– „Este puțin probabil ca gestul de o rară lipsă de eleganță săvârșit astăzi la București de dragul Berlinului și Bruxellesului să surprindă pe mulți de la Budapesta”.

– ”În Cluj, Oradea, Târgu-Mureș etc., și în faimoasa „Țară a secuilor” (…) maghiarii din Transilvania primesc încă un duș rece. Manipulați de elitele lor parțial infiltrate de Securitate (…) au votat într-adevăr foarte masiv pentru numitul Klaus Iohannis în timpul alegerile din 2014 care i-au dus la primul mandat;

– ”mulți – după 5 ani de umilire permanentă – au găsit încă în ei suficient masochism pentru a reînnoi această sinucidere politică în 2019 (întotdeauna, evident, în numele „Europei”, al „statului de drept”, al „Drepturile omului” etc.). Astăzi, putem spera că sunt vindecați de iluziile lor”.

7. Iohannis și PNL ”pot rămâne la putere doar prin mijloace dictatoriale”

– ”După ce au pierdut definitiv aceste două bazine electorale (etnicii maghiari și muncitorii migranți), Klaus Iohannis și partidul său (PNL, minoritate în parlament) nu pot rămâne la putere decât prin mijloace dictatoriale”.

– ”Rămâne de văzut dacă Securitatea (care, desigur, s-a infiltrat și în noul PSD post-Dragnea) va crede de cuviință să lichideze acest simulacru democratic românesc. Dacă se va întâmpla, va fi mai puțin a priori să-l salveze pe înlocuibilul Iohannis decât să păstreze controlul.

În final, autorul sugerează Ungariei să se întrebe în ce măsură această alunecare a României către ”Deep state” – este tolerată (”sau chiar încurajată”)  de ”șefii săi de ultimă instanță, care nu se află pe continentul european”.