Șarlatanul Ciucă și Șnapanul Ciolacu

Concentrați pe marile interese ale clanurilor mafiote, din mărunta politică românească, ne umplem tot mai mult de penibil. Este jenant să vorbești despre democrație într-o țară administrată în stil mafiot. Cei mai mulți dintre noi s-au resemnat cu inepțiile și escrocheriile clasei politice. Nu ne mai permitem nici măcar dezamăgiri. Nu mai avem așteptări. Finalul tuturor alegerilor de anul acesta va fi în preajma împlinirii a 35 de ani de la învălmășeala din decembrie 1989. (Este cam mult să califici drept „revoluție” o mișcare prin care eșalonul doi din PCR a preluat puterea în România.)

După 35 de ani de „tranziție“ România se află în același loc în care era în noiembrie 1989. Politic. Altfel stăm incomparabil mai prost. Un lucru este dincolo de orice dubiu, Partidul Unic a revenit la conducerea României. Este format prin fuziunea de facto a două partide cu rădăcini istorice adânci. În fapt, două clanuri mafiote, ascunse sub demagogia unor sigle de partid. Două grupări care nici aparențele nu se mai obosesc să le păstreze.

Liberalii de astăzi se consideră urmașii formațiunii politice fondată la 24 mai 1875. În realitate PNL este astăzi un alt PDL al turnătorului Băsescu. Absolut nicio legătură cu partidul fondat de politicieni ca Ion C. Brătianu și Mihail Kogălniceanu. Este insultător să-i asociem pe Ciucă și Bode cu istoria unui partid, important cândva în România, ajuns remorca de care trage plictisit PSD. PSD nu-și clamează rădăcini adânci în istorie. Deși este moștenitorul unei aripi din Partidul Social Democrat Român, înființat în anul 1910. Este vorba de facțiunea bolșevică de extremă stânga care a înființat, la 8 mai 1921, Partidul Comunist Român. „Ciuma roșie” (cu înaintașii săi FSN și PDSR), cum îi alinta Tândală, n-a fost altceva decât barca de salvare a comuniștilor care au preluat violent puterea în decembrie 1989.

Două partide care propun un impostor și un analfabet pentru Cotroceni.

Un președinte PNL în opoziție cu istoria partidului

Generalul doctor Nicolae Ionel Ciucă a devenit legenda și eroul Bătăliei de la Nasiriyah. La fel de bine putea să-l prezinte „ziaristul” Radu Dobrițoiu drept eroul de la Termopile. Cine-și mai amintește de Leonidas când dă cu ochii de Ciucă? Eroul unei bătălii care a intrat în istorie drept una dintre cele mai jenante și rușinoase mistificări. Cine a cultivat ideea că doctorul Ciucă ar fi altceva decât un arivist și un oportunist ordinar este cel puțin superficial. Sau dorește să coboare în derizoriu ideea de competență. Un plagiator care a distrus Armata. Un șarlatan care a oferit societății imaginea unui ofițer în totală opoziție cu majoritatea celor care au jurat să-și apere țara „chiar cu prețul vieții”.

Un fost șef al Armatei cu o carieră construită pe controverse și promovări politice. Un general care și-a trădat camarazii și haina militară. Un impostor lipsit de onoare și decență. Un personaj cu un nivel de cultură jenant și vocabular la nivelul unui elev din clasele primare. Un politician format de PSD și promovat de PNL. Un plagiator incapabil să lege câteva fraze într-un discurs coerent. „Peneș de la Nasiriah” reclamă că are un doctorat în științe militare. În fapt o culegere de texte din alte lucrări, unele de o banalitate cumplită. Asta dacă doctoratul există cu adevărat și este cel prezentat de Emilia Șercan. Poate ceea ce ascunde impostorul sunt doar două coperți în interiorul cărora a introdus câteva texte traduse din manualele americane. Pentru a-și conserva interesele, Ciucă a umilit Armata și astăzi bulversează țara.

Impostorul are o singură preocupare și un singur scop în viață: interesul personal. N-a avut niciodată proiecte sau idei personale. Propunerile sau lucrările importante le-a copiat de la alții.

Un președinte PSD cât toată istoria partidului

Marcel Ciolacu s-a înscris, încă din anul 1990, în FSN. Fără serviciu sau studii superioare, dar cu o diplomă de bacalaureat controversată, era candidatul perfect pentru o carieră în stânga eșichierului politic. În anul 1991 s-a orientat către prima instituție particulară de învățământ superior înființată după „Revoluție”. Fundația Societatea „Ateneul Român” – Universitatea Ecologică București, a primit, însă autorizarea de funcționare, provizorie, abia în mai 1995, anul în care Marcel își finaliza „studiile“. La 29 de ani devine consilier local. La 37 de ani a fost încadrat consilier juridic al unei societăți din subordinea Primăriei. Primul său loc de muncă. De altfel, Marcel a avut doar funcții primite pe linie de partid. Consilier local sau județean, viceprimar sau deputat, bișnițarul se identifică practic cu istoria PSD, mai întâi în Buzău apoi în Capitală. Nașul său de cununie a fost Vasile Ion. Mentor local și cel care i-a netezit accesul către politica dâmbovițeană, Constantin Boșcodeală. La nivel central, Nașul său este Iohannis. De Vasile Ion îl leagă și episodul răpirii din Irak (2005), prin Marie Jeanne Ion și Omar Haissam, un personaj cu care Ciolacu a avut strânse legături. Toate afacerile oneroase din zona Buzăului se întâmplau, în urmă cu 25-30 de ani, sub patronajul grupării Ion Vasile – Boșcodeală – Hayssam. Ciolacu era doar argatul celor trei.

Mediocru, dar discret, Marcel a fost mereu un soldat disciplinat pe care se poate conta. Asta deși, așa modest cum pare, a adunat peste 25 de ani în funcții de conducere. Un bișnițar ambițios și orgolios, dar care a realizat că supraviețuirea este mai importantă decât expunerea media. Ciolacu n-ar fi acceptat conducerea PSD decât dacă „rugămintea” ar fi fost imperativă. Ordinul se execută nu se discută.

Dez/onoarea generalului și scheletele boschetarului

Nimic nu ne mai surprinde! Acceptăm indiferenți căderea. Prăbușirea ne este prezentată drept excursie către Paradis, iar noi aplaudăm. Privim siderați, dar lipsiți de reacție, abaterile de la normalitate. Pentru a ne demonstra prostia, toleranța și generozitatea suportăm deviații de la moralitate și decență. Și o facem cu seninătate. „Pluralismul în societatea românească este o condiție și o garanție a democrației constituționale” este un articol din Legea Fundamentală.

PSD și PNL l-au anulat cu cinism. Cele două partide sunt cele mai mari (ca număr de membri și infrastructură) din politica românească. Antagonice ca doctrină ar fi trebuit să fie garanția pluralismului și a democrației din România. Retorica stabilității de teama războiului este insultătoare. Discursul politicienilor liberali și social-democrați, despre grija față de România este dezgustător. Simulacrul încleștărilor verbale dintre membrii celor două partide este de-a dreptul grețos. Nu există polemică sau competiție între PSD și PNL.

Două partide conduse de un șarlatan și un șnapan este firesc să nu respecte tradiții, să nu aibă etică sau morală. În nicio societate normală stânga și dreapta politică nu au liste comune pentru alegeri. Nicăieri, în lumea civilizată, un partid de stânga nu-și propune să salveze (politic) liderului partidului de dreapta. Cum niciun partid liberal nu și-ar permite să fie remorca unui partid socialist. PSD a fuzionat cu PNL pentru a salva onoarea generalului Ciucă. Un paradox având în vedere că impostorul nu are așa ceva. Vocal și ferm în declarații Marcel s-a liniștit subit. A fost suficient să-i scuture Tândală scheletele din dulap. Toată mascarada negocierilor a fost despre interese personale sau mafiote ale membrilor celor două partide și ale grofului de la Cotroceni. Nimic despre România și poporul ei!

Sursa: https://www.facebook.com/politicaapocalipsei