România ”Marelui Mut” către cimitir, pas cu pas
“Majordomul” sau mai nou ”Marele Mut” de la Cotroceni, considerat prima hologramă românescă pură, a reușit împreună cu binomul Arafat – Cîțu să aducă România la nivelul unui stat eșuat. Discursurile ”Marelui Mut” către națiune nu mai reprezintă absolut nimic, mai ales că împreună cu geniile elucubrante ale lui Arafat, Cîțu și Gheorghiță încă nu a reușit să stabilească niște măsuri pentru a scoate țara din impas.
Nu întâmplător a ajuns România la dezastrul actual dacă ne gândim că sistemul de sănatate a fost jefuit de așa-ziși ”oameni deștepți” din sănatate care împreună cu firmele serviciilor de informații a lăsat România descoperită în faţa tăvălugului pandemiei.
A venit momentul să nu mai căutăm răspunsurile în altă parte, deoarece cauza este aici, la noi, în spatele acestei clase perfide de politicieni români. Niciodată în istorie clasa politică românească nu a fost atât de incultă și lipsită de patriotism.
Strategia acestor alogeni de interesele naționale este să deturneze atenţia de la problemele esenţiale, prin crearea confuziei livrând informaţii minore, alcătuite cu meticulozitate.
Trinomul Iohannis-Arafat-Cîțu a reușit să distragă în permanenţă atenţia românilor de la adevăratele probleme sociale, prin metoda circului politic, ieftin.
Când au văzut că România se scufundă, “graţie” politicii PAS cu PAS au vrut să iasă de la guvernare simţind că au pierdut capitalul politic.
”Marele Mut” face ceea ce ştie cel mai bine, tace, dar tăcerea lui nu este „de aur”, ci reprezintă adâncirea necazurilor acestui popor care a ajuns să se confrunte cu o situație fără precedent. Problema fiind de imensă importanţă pentru securitatea naţională a statului român şi a românilor, este clar că îl depăşeşte pe şeful statului. Chiar merită poporul nostru conducătorii pe care-i are? Ar trebui să ne dea de gândit şi să ne trezească la realitate afirmaţia lui George Orwell: „Un popor care votează corupţi, impostori, hoţi şi trădători, nu este victimă, este complice!”.
Citește în continuare pe blogul lui Ciprian Demeter