WE ARE ARTHUR. Ne-au tăiat pădurile, acum ne ucid urșii: Un prinț din Austria l-a ucis pe Arthur, cel mai frumos exemplar de urs carpatin din România

Un prinţ din Austria a ucis în luna martie cel mai mare urs brun din România, anunţă organizaţiile de mediu Agent Green şi VGT (Austria), el fundamentându-şi acest gest printr-o derogare oferită de Ministerul român al Mediului pentru eliminarea unei ursoaice cu pui care ar fi făcut pagube într-o localitate din Covasna. O petiţie online a fost iniţiată către Ministerul Mediului pentru a fi stopată vânătoarea de trofee. Şeful Gărzii de Mediu Octavian Berceanu a declarat că a fost declanşată o anchetă şi că, probabil, instituţia se va îndrepta către alte organe de cercetare.

”Vrem să vedem în ce condiţii a fost împuşcat exemplarul respectiv”, a declarat Berceanu, adăugând: ”Vrem să nu mai avem niciun astfel de incident”. El a susţinut că în documente se vorbeşte foarte muşt despre un exemplar de urs şi doar într-un singur loc este menţionată o ursoaică cu pui. El a admis că se poate ajunge la un dosar penal.

Organizaţiile Agent Green şi VGT (Austria) au condamnat, printr-un comunicat de presă, uciderea ursului brun Arthur de către vânătorul de trofee, “Prinţul Emanuel von und zu Liechtenstein, care a venit în România în luna martie pentru a-l împuşca. Prinţul Emanuel von und zu Liechtenstein, rezident în Riegersburg, localitate situată în regiunea austriacă Stiria, şi-a fundamentat uciderea celui mai mare urs prin derogarea oferită de ministerul mediului din România acordată pentru eliminarea unei ursoaice cu pui care ar fi cauzat pagube anul trecut la unele ferme din Ojdula, judeţul Covasna. Dar în realitate, Prinţul nu a omorât ursul problemă, ci un mascul care trăia în adâncul pădurii şi care nu venise niciodată în apropierea localităţilor”, se arată în comunicatul organizaţiilor de mediu din Austria.

Sursa citată menţionează că ursul Arthur a fost observat vreme de mai mulţi ani de rangerul Agent Green din zona respectivă şi era recunoscut ca fiind un exemplar sălbatic şi neobişnuit cu prezenţa omului şi sursele de hrană oferite de acesta. Habitatul său era aria protejată Natura 2000 Oituz-Ojdula ROSCI0130.“Arthur avea vârsta de 17 ani şi a fost cel mai mare urs observat în România şi probabil cel mai mare care trăia în Uniunea Europeană. Măsurătorile cadavrului indică că Arthur avea 593 de puncte din 600 care reprezintă maximum posibil în industria vânătorii de trofee. Nu am mai auzit de un asemenea punctaj record până acum. Mă întreb cum a putut prinţul să confunde o femelă cu pui care vine la sat cu cel mai mare mascul care exista în adâncul pădurii. Este clar că prinţul nu a venit să rezolve problema localnicilor, ci să omoare ursul şi să îşi ducă acasă cel mai mare trofeu pentru a-l agăţa pe perete. Avem de a face cu o partidă de braconaj, de vreme ce au împuşcat ursul greşit”, susţine Gabriel Paun, preşedintele Agent Green.Coordonatorul de campanii al VGT, Ann-Kathrin Freude, a afirmat că vânătoarea de trofee trebuie scoasă în afara legii. 

“Ursul întâmpină multiple ameninţări care îi periclitează supravieţuirea: degradarea habitatului, schimbările climatice şi persecuţia omului. Ministerul mediului trebuie să abordeze cauzele care au condus la conflictul om-urs şi nu efectele. Extracţia masculilor mari destructurează populaţia şi poate conduce la cosangvinizare. Nu se ştie câţi urşi există cu adevărat şi orice cotă de derogare acordată este periculoasă. Vânătoarea de trofee trebuie scoasă în afara legii. Alfel, confictele vor spori şi specia va fi în pericol de dispariţie, aşa cum s-a întâmplat în majoritatea Europei”, a transmis Ann-Kathrin Freude, coordonator de campanii al VGT (Verein Gegen Tierfabriken), o organizaţie pentru drepturile animalelor din Austria. Ea a precizat că “este o ruşine pentru Austria, că Prinţul Emanuel a abuzat de o derogare pentru a ucide acest superb urs doar pentru a bifa o nouă lovitură pe lista sa de trofee.“Comunicatul organizaţiilor de mediu din Austria precizează faptul că ursul brun este o specie strict protejată de legislaţia UE şi de Convenţia de la Berna. Derogările sunt excepţii care se dau în cazuri extreme de la caz la caz, după o evaluare amănunţită a situaţiei, iar metoda letală este ultima soluţie atunci când alternativele (inclusiv relocarea) au eşuat, iar ursul problemă pune în pericol vieţi omeneşti şi gospodării.  Comisia Euopeană a aprobat Statelor Membre buget pentru a compensa imediat şi just orice fermier care suferă pagube pe propriul teren sau în zone unde au contract pentru a practica agricultura.Agent Green a precizat că a discutat pe 28 aprilie 2021 cu primarul din Ojdula şi a vizitat mai multe gospodării din acest sat. ”Am stat de vorbă cu localnicii care au raportat atacuri ale ursoacei, inclusiv cu domnul Berszan Gheorghe, cel care a cerut Asociaţiei de Vânătoare Botos în luna ianuarie 2021 să împuşte ursoaica care i-a provocat pagube în vara anului 2020. Atât domnul Gheorghe, cât şi alţi săteni au gospodăriile la marginea satului, învecinându-se direct cu habitatul ursului. Niciunul nu are gard electric. De fapt niciunul nu are vreun fel de gard în partea dinspre pădure. Niciunul nu a primit compensaţii pentru pagubele suferite.

Niciunul nu s-a plâns de un urs mascul, ci de femele cu pui. Fiecare fermier cu care am discutat a spus că nu s-a schimbat nimic de când a fost împuşcat ursul de sex masculin şi că femela continuă să vină zilnic în gospodării. Gospodăriile nu au câini din rase speciale care alungă urşii şi nu implementează nicio măsură de coexistenţă şi coadaptare. Pe domnul Gheorghe l-am rugat să îşi citească propria plângere făcută de domnia sa către asociaţia de vânătoare, dar nu a fost capabil să o facă. Uciderea lui Arthur este extrem de suspectă şi este de competenţa poliţiei să facă lumina în acest caz”, a adăugat Păun.Organizaţiile de mediu au menţionat că România a încălcat în mod consecvent legislaţia comunitară în domeniu de când a intrat în UE prin stabilirea cotelor de recoltare şi de derogare fără a implementa vreodată măsuri de coexistenţă şi coadaptare. Mai presus de toate, România nu şi-a măsurat niciodată populaţia de urşi prin metode ştiinţifice care include probe de AND, iar măsurătorile realizate până acum s-au bazat doar pe observaţii directe ale reprezentanţilor fondurilor de vânătoare. 

“O astfel de metodologie a permis numărarea aceluiaşi urs de multiple ori într-o singură zi şi în consecinţă nu s-a ştiut niciodată câţi urşi au fost în România. În cazul lui Arthur, este posibil că ursul s-a deplasat sute de kilometri de vara trecută de când fermierul Berszan Gheorghe a raportat că o ursoaică i-ar fi făcut pagubă şi până în ianuarie când s-a hotărât să ceară asociaţiei de vânătoare să împuşte animalul. Întreaga documentaţie subsecventă necesară legalizării aparente a partidei de vânătoare pentru print a fost realizată în mare grabă”, se mai arată în comunicatul organizaţiilor de mediu. Păun a menţionat că împuşcarea ar trebui să fie evitată, prioritară fiind tranchizilizarea şi apoi eutanasirea. “Este nevoie şi de câteva măsuri mai ferme. Când soluţia letală este singura rămasă, atunci ar trebui să fie prezent şi un jandarm şi un comisar de mediu. Împuşcarea ar trebui evitată, prioritizându-se tranchilizarea, urmată de eutanasie.

Pentru a pune capac vânătorii de trofee, toţi urşii morţi vor trebui incineraţi, după ce se vor fi prelevat probe de ADN. La fel s-a făcut şi cu fildeşul elefanţilor pentru a salva această specie”, a concluzionat Păun. O petiţie online a fost iniţiată pentru a determina Ministerul Mediului să spună stop vânătorii de trofee. “Vânătoarea de trofee trebuie interzisă, sub orice formă. Pentru asta trebuie închise toate portiţele care astăzi sunt deschise”, se arată în petiţie, care prezintă apoi datele oferite de organizaţiile de mediu din Austria.

Uciderea lui Arthur, cel mai mare urs carpatin românesc are o semnificație mult mai mare decât pare. Pe lângă faptul că este o crimă împotriva naturii, această barbarie este o parabolă perfectă pentru felul în care s-au petrecut lucrurile în țara noastră, în ultimii 30 de ani.

Ursul Arthur sunt toate industriile, băncile și mințile românești furate de străini. Ca și Arthur, unele erau unice în Europa, erau grase și frumoase. Dar le stăteau lor în cale.

Ca și în cazul lui Arthur, în cele mai multe cazuri, străinii s-au folosit de un șiretlic: sub pretextul rezolvării unor probleme – doar și prințul a venit să scape țăranii de ursoaica violentă, nu? – au venit și-au ucis tot ce era mai bun și mai ales, era concurență pentru produsele lor.

Ca și acum, și-atunci, statul și noi – să recunoaștem – ne-am dat acordul pentru a fi „salvați”, deși parcă în sinea noastră simțeam că nu miroase a bine. Dar am trecut pentru instinct pentru că nu-i așa, nu voiam să se zică despre noi că suntem „nostalgici ceaușiști”, dar mai ales din cauza gigantului nostru complex de inferioritate pe care-l avem față de străini.

În 30 de ani, acest complex de inferioritate a fost hrănit cu generozitate de o mass-medie criminală, fără scrupule, iresponsabilă. Capii media, în frunte cu Adrian Sârbu, au scos în față numai urâtori de neam, numai frustrați, premiind cele mai creative idei de a denigra tot ce este românesc. Asta este mass-media care a inventat sărbători nesărbătorite de nimeni, care a făcut eroi din infractori și care a redus la tăcere vocile care avertizau asupra demolării structurii de rezistență a economiei și a statului român.

Cine e prințul austriac? Prințul este simbolul „investitorilor” care promiteau să rezolve problemele economice ale țării, sunt inspectorii de la FMI care ne spuneau că singura soluție pentru companiile de stat este „privatizarea”. Am scris între ghilimele pentru în realitate privatizarea a însemnat trecerea unui activ din mâinile unei companii a statului român, în mâinile unei companii ale altor state.

Omorârea lui Arthur este semnificativă și din alt punct de vedere: lipsa de reacție a celebrelor ONG-uri ale „societății civile”. Pentru că făptașul este străin, o reacție ar fi/este interpretată ca fiind naționalistă, patriotică și așa ceva nu se poate. Ia să-l fi omorât pe Moș Martin vreun românaș…să vedeți ce iureș era. Ce reacții, ce durere, ce jale, ce acuzații de corupție. Ce lecții ne țineau despre străinii civilizatori care „n-ar fi făcut niciodată așa ceva”. Da, la ei. Dar prin tăcerea noastră s-au asigurat că o pot face aici și în alte părți.

Dar diferența dintre noi și un urs este că noi avem darul Învierii. Și după ce am văzut și ascultat în ultimii ani, culminând cu cântecul celor de la La Familia, am nădejde că poporul românesc se trezește din somnul cel de moarte.